25.06.2017

Italia, Roma, Monuments and Hidden Gems – review pentru alta tura de bicicleta


Noaptea e scurta. Somnul agitat. Trezirea inaintea ceasului. Urmeaza inca o zi de pedalat.

De la hotel la locul de preluare al bicicletelor (in sediul TopBike pe Via Labicana 49) am facut 30 de minute in pas vioi fiindca deja cunoastem stradutele si trecerile de pietoni.
La sediu TopBike am ajuns prea devreme… adica cu jumatate de ora mai devreme decat ora trecuta in programul turei. Nu ne-a bagat nimeni in seama, am intrebat eu daca mai asteptam sau putem sa ne facem inscrierea si ni s-a raspuns sec sa asteptam. Fara explicatii, fara macar sa ne priveasca. Am asteptat… cand am vazut ca se ingroasa coada si ca tot vin turisti dar pe noi nu ne baga nimeni in seama, am fortat nota si ne-am prezentat cu dovada inscrierii si platii pe care ni le generase site-ul de unde am inchiriat turul de bicileta (getyourguide.com) la ghiseu. Uraciosu’ care prima data ne-a refuzat nu a mai zis nimic, ne-a confirmat inscrierea si ne-a dat indicativul turului. Cu acea hartiuta ne-am dus sa ne luam bicicletele.
La TopBike poti sa iti alegi bicicleta. Standard in tur se folosesc trekking bike (bicle de oras) electrice sau nu, dar daca ai pretentii poti alege un mountain bike de carbon sau un fat bike. Cred ca aveau si cursiere dar chiar nu m-a interest aspectul. Dupa felul in care s-a purtat individul de la receptie cu noi am ramas cu un gust amar si un fel de agitatie negativa, asa ca nu m-a interesat decat sa am o bicicleta functionala. Consortul si-a luat fat bike… pe principiul: daca se poate, de ce nu!
Din garajul de biciclete plecau mai multe tururi odata, astfel incat a trebuit sa ne “aglutinam” pe o linie desenata pe podea careia i se atribuise o litera pe perete. Ne-am pus pe asteptat. Celelalte grupuri erau intre timp preluate de ghizi si plecau. Incepusem sa ma agit. Nu ne zicea nimeni nimic, iar ora de plecare in tura fusese depasita. Cand imi pierdusem speranta a aparut o doamna care ne-a comunicat prieteneste, intr-o engleza foarte buna ca ghidul nostru nu poate veni (Whaaaat!!!) dar ca vom fi preluati cat mai curand de alt ghid. (Pfiuuuu…).
La scurt timp dupa aceasta comunicare, cand ramasesem singurii din garaj, apare si ghidul nostru.
Cred ca venise tot pe bicicleta pana la firma findca era echipat de ziceai ca a facut doua etape din Turul Italiei deja. Era cel putin cu un espresso scurt si tare la bord, agitat si surescitat, dar zambaret si pregatit sa ne amestece bruma de informatii despre Roma pe care o posedam. Ne-a ordonat repede si ne-a pus in vedere scurt si apasat ce aveam voie sa facem si ce nu aveam voie sa facem in timpul deplasarii cu bicicleta, in principal despre faptul ca deplasarea in zone pietonale presupune sa respectam pietonii, sa nu clacsonam, sa nu le cerem pietonilor sa se dea la o parte, sa nu tecem in goana pe langa ei, si sa mergem in spatele lor daca nu putem depasi in siguranta. Alte informatii au fost despre mersul pe prima banda cu respectarea semnelor de circulatie si cu semnalizarea schimbarilor de directie. Dupa fotografia de grup, cei 9 turisti inscris in tur, cu ghidul 10, ne-am pus in miscare. Prima oprire a fost intr-o mica piata din apropiere pentru acomodarea cu bicicletele si ultimele reglaje.


Prima oprire istorica am facut-o in parc, pe deal, deasupra Colosseum. Poze si povesti. In fata: Colosseum, cea mai mare arena, construita inainte de Christos, scop clar de distractie a cetatenilor Romei. In stanga noastra ruine ce alta data erau acoperite si reprezentau “salile de antrenament” ale gladiatorilor. Gladiatorii nu erau toti sclavi (doar 95% din ei), unii erau mercenari castigand un salariu de pe urma luptelor, altii luptau din placerea competitiei. Gladiatorii sclavi luptau pentru a castiga bani si a-si plati libertatea. Aproape niciodata nu sfarseau omorati fiindca un gladiator era scump si nu merita sa strici investitia sponsorului in el.
Colosseum... construit pe locul in care pe vremea imparatului Nero era un lac artificial intr-o gradina privata. De aici povestile conform carora il umpleau cu apa din cand in cand... doar povesti! La constructia Colosseum-ului au participat 3 imparati... avand in vedere ca a fost construit in 18 ani, aveau viata cam scurta pe tron pe vremea aia. Aspasian, Titus si Domitian au tot muncit la Colosseum... pana prin secolul 18 inainte de Christos. Titus a contribuit la constructia lui dupa ce a cucerit Ierusalimul distrugand templul evreiesc. Ma intreb Aspasian ce a facut pentru constructia lui.


In aceeasi zona in care e Colosseum-ul de azi, pe vremea lui Nero, era si vila respectivului (pe deal in fata lacului acoperit de Colosseum) si statuia giganta a Colosului lui Nero. Imparatul Adrian a mutat statuia Colosului lui Nero in imediata vecinatate a Colosseum-ului de azi, amfiteatru care pana la mutarea statuii se numea Amfiteatrul Flavian (cica asta era numele de familie al imparatilor care au contribuit la construirea lui) astfel ca romanii de rand au inceput sa il numeasca dupa numele colosului. Colosseum venind de la " langa colos". Din pacate Colosul lui Nero a fost distrus complet in timpul invaziilor barbare. Amintirea lui este pastrata doar de numele amfiteatrului Colosseum. Nici vila imparatului Nero nu a avut o soarta mai buna, peste ruinele ei adanc ingropate in deal, imparatul Traian construindu-si ... baia! Ruinele acesteia mai sunt un pic vizibile in parcul de pe dealul de unde am admirat Colosseum-ul si am depanat povesti istorice.
Amfiteatrul de langa colos (Colosseum) putea cuprinde pana la 60000 de oameni cica. Iar "incarcarea" lui era gandita sa se faca in maxim 30 de minute... de aia avea atatea arcade... alea erau intrari. Gladiatorii care se antrenau in "salile" din vecinatate, ajungeau in arena prin culoare subterane. Nimeni nu ii vedea. Apareau ridicati din podeaua de lemn a arenei fix la momentul oportun. Pentru mintea romanilor de atunci cred ca era fantastic... sa il vezi pe lupatator aparand direct sin podea... daca puneau si efecte de fum, succes garantat! Cred ca daca intrebai in perioada respectiva vreun copil ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare, nici unu nu ar fi zis patrician, toti ar fi zis ca vor sa fie gladiatori. Colosseum-ul avea 3 nivele. Ultimul nivel avea un angrenaj care, pe timp de caldura maxima sau de ploaie, actiona o copertina ce ferea spectatorii de vicisitudinile vremii. Cu cat plateai mai mult pe bilet, cu atat stateai mai aproape de arena, adica la etajele 1 sau 2. Mocangii stateau la ultimul etaj.
In secolul 14 dupa Christos un cutremur a daramat partial Colosseum. De atunci singura utilitate a amfitreatului a fost ca sursa de fier si piatra pentru constructiile Romei. Resurse din peretii Colosseum-ului au fost folosite mai ales in perioada evului mediu si renastere. Cutremurul si apoi extragerea materialului reciclabil din Colosseum a dus la slabirea structurii lui de rezistenta cu distrugerea trepatata si sigura.
Iesim din parc si o luam pe bulevard ocolind Colosseum-ul. Bulevardul se numeste Fori Imperiali si a fost construit de Mussolini in 1943, impartind Roma in doua: Roma antica si Roma foarte antica.
Nu e bine sa vizitezi Roma in iunie… pe 2 iunie este Ziua Republicii si bulevardele principale sunt ocupate de muncitori care pun pe pozitii tribune si scene. Linistea Romei e tulburata de bormasini, statuile antice sunt ascunse sub copertine colorate. Iar daca pe langa Ziua Republicii mai prinzi si Summit-ul G7 (fost 8 inainte de suspendarea Rusiei) pe fondul unor atentate teroriste ale organizatiilor extremiste islamice e crunt fiindca pe langa copertine, tribune si bormasini toate strazile indiferent de importanta sunt impanzite de forte de ordine cu tancuri si arme adevarate…nu doar de poza.
Aglomeratie mare la Colosseum... puhoi de turisti umbla ca furnicile in siruri stranse. Armate pasnice ale nesatului de istorie.
Depasim zona cu grija, deplasandu-ne pe Via dei Fori Imperiali, ajungem la Monumentul National Vittorio Emanuele II numit si Altare della Patria sau Vittoriano pe care il lasam pe dreapta si ne oprim in piateta din fata Columnei lui Traian. Lasam bicicletele langa Santa Maria di Loreto si Palatul Valentini ascuns de Columna lui Traian. Iar povesti... povesti despre imparati ofticati (Traian adica) si povesti despre batalii mai vechi sau mai noi. In fuga admiram columna si vedem cateva coloane daramate din Foro di Cesare in care se gaseste si Columna lui Traian. La baza Columnei lui Traian, monument construit de catre Apolodor din Damasc, la ordinul imparatului Traian, in cinstea victoriei mult caznite a romanilor asupra dacilor, se afla si mormintele imparatului Traian si doamnei imparatese Traian. Asa de afectat a fost saracu' imparat de luptele cu dacii. Initial Columna lui Traian era pictata in culori vii iar in varf avea statuia imparatului. In urma invaziilor barbare (se pare ca daca ceva e distrus in Roma, barbarii sunt de vina) columna a suferit ceva pierderi, printre care si statuia din varf. Un papa cu dare de mana si suflet mare, a reconstruit columna si pentru a evidentia polul de crestinism reprezentat de Roma in lumea mare, i-a pus in varf statuia Sfantului Petru (protector al Romei).


Mai consistente au fost povestile despre Vittorio Emanuelle II construit in memoria primului rege al Italiei unite. Ca sa nu existe nici un dubiu cui ii este inchinata constructia, in fata se inalta ditamai statuia ecvestra a lui Victor Emanuel al II-lea. Dupa primul sir de scari, pe platforma de marmura se afla mormantul soldatului necunoscut. In interior se poate vizita muzeul unificarii Italiei. In 1971 regele Vittorio Emanuelle 2nd, de fericire ca a unit Italia construieste un monument impunator, fara alt rol decat estetic si de comemorare. Pe fatada lui pune simboluri ale razboiului, ale libertatii si ale victoriei. Monumentul are 18 coloane... cica tot atatea regiuni ale Italiei au fost unite sub Emanuelle II. Acum Italia are 21 de regiuni. Monumentul este construit in stil asemanator portii Brandenburg din Berlin... daca asa zic ei... eu nu am prea vazut asemanarea (exceptand coloanele). Toata cladirea e atat de alba incat chiar si ghidul a sugerat ca ar semana cu un “tort de nunta”cu 3 etaje. Tort sau nu, aceasta cladire controversata a distrus vestigii antice din subsolul dealului in timpul construirii si a pus pe harta Romei un punct de belvedere sus pe acoperisul cladirii.



In fata monumentului Vittorio Emanuelle II se deschide Piata Venetia, mult mai veche comparativ cu monumentul si numita asa dupa Castelul Venetian construit pe o latura a sa, prin secolul 18. Piata Venetia este taiata de doua mari bulevarde dispuse in cruce. Se zice ca Vittoriano face legatura intre Roma antica si cea moderna, iar Mussolini a vrut sa accentueze aceasta legatura adaugand si el ceva imbunatatiri arhitecturale zonei cu pretul distrugerii unor vestigii antice. Tot pe o latura a pietei Venetia se gasestie si Auditorio di Adriano, cumva in stanga cand te uiti la monumentul Vittorio Emanuelle II, o daramantura de cativa metri patrati inconjurata de un gard inalt si cu multe panouri de explicatii afisate pe gard.
Printre Santa Maria di Loreto si Palatul Valentini, pe o straduta de 1 metru latime, ne reluam trecerea prin Roma antica. Dupa o mica oprire intr-o piata neidentificata dar plina de istorie, ca de altfel fiecare colt al Romei, oprire determinata de o defectiune la una din biciclete (remediata rapid de cei de la TopBike - un telefon dat de ghidul Daniele si bicicleta noua era pe drum), ajungem in piata de langa Fontana di Trevi... ghidul a folosit si Trivium in povestile despre fantana. Fantana a aparut in piata Trevi din dorinta unui papa. Acest papa, pus pe fapte mari se pare, a reconstruit apeductul antic Agripa, unul din singurele apeducte supravietuitoare timpului, fiindca era ingropat in procent 70%, astfel neputand fi distrus de oameni sau timpuri. Si fiind foarte mandru de reusita lui, papa a comandat o fantana opulenta, frumoasa-frumoaselor, mai bogat ornamentata ca o vistierie si mai plina de simboluri ca o carte sfanta, care sa se aprovizioneze cu apa din apeductul proaspat renovat. Asa a aparut Fontana di Trevi, unde fiecare curba, piatra sau val are un simbol. In centru Neptun, in stanga abundenta, in dreapta sanatatea.



Fantana in care se zice ca daca vrei sa te intorci la Roma, arunci un banut. Se pare ca multi vor sa se intoarca in orasul muzeu fiindca intr-o zi bunicica in fantana se aduna cam 30000 euro. Recunosc, nu am participat la rotunjirea bugetului Romei... desi nu am nimic impotriva unei alte vizite in Roma... dar nici nu o sa mor daca nu ma intorc acolo. Apeductul Agripa, supravietuitorul, a fost construit in secolul 19 inainte de Chirstos. Fiind ingropat pe o buna bucata din traiect a fost greu de distrus asa ca a ramas functional o perioada lunga de timp, iar in perioada invaziilor barbare, in evul mediu, zonele alimentate de acest apeduct au fost singurele care beneficiau de apa proaspata. Ne intoarcem la biciclete, in piata mica inconjurata de cladiri inalte... o biserica, o banca... cateva case vechi... si un culcus... om fara adapost, artist nonconformist... nu stiu... dar tabloul care statea langa cartoanele si plapuma slinoasa mi-a dat un fior.
Cu tabloul in minte, pe stradute inguste sau pe bulevarde aglomerate inaintam in sir indian catre Piata Spania cu fantana si treptele omonime.
Piata Spania, la fel de aglomerata si plina de forfota ca toate zonele istorice ale Romei. Oameni intretaindu-si cararile intr-o miscare browniana, toti cu ochii dupa semne ale istoriei, zumzet continuu de viata.
Fantana din Piata Spania, numita Fontana della Barcaccia ("Fountain of the ugly Boat" - in engleza fiindca in romana nu suna asa poetic), construita pe la 1629 de catre Bernini Jr si ta-su, artisti recunoscuti prin lucrarile lor in stil baroc. Bernini fiul a realizat cica si fantana din piata Navona, palatul Barberini, piata Sf. Petru de la Vatican si Pantheonul. Fantana din piata Spania se alimenteaza din acelasi apeduct Agripa cu Fontana di Trevi. Forma de barca scufundata a fantanii e cu dublu simbol. Initial Roma oras se gasea la nivelul raului Tibru asa ca, la fiecare ploaie mai mare se transforma in Venetia. Fantana scufundata aducand astfel aminte locuitorilor de inundatiile periodice. De asemena, fantana din piata Spania trebuia sa aiba puterea unei tasnitori, apeductul nu avea atata putere incat sa ridice apa asa ca au ingropat fantana.


Din dreptul fantanii se insiruie scarile Spaniole (Scalinata di Trinita dei Monti) ce duc la biserica Trinita dei Monti din piata cu acelasi nume. Nu am reusit sa le admir prea bine fiindca atunci cand am ajuns noi in piata erau acoperite de vreo 100, poate chiar mai bine, de turisti.
Iesim din zumzetul turistic al Pietei Spania pe Via delle Carrozze si pedalam pana in Piazza Capranica, la o aruncatura de bat de Pantheon. Lasam bicicletele in piata si o luam pe jos, pe o stradela cat un om de lata pana in piata in care Pantheonul se lasa admirat.
Intrarea in Pantheon se face intr-o coada enorma, pe cate 5 randuri, turistii asteptand cuminti sa poata vedea dom-ul. Noi, nestiind cum sta treaba, ne-am dus sa intrebam un paznic de p-acolo cum se viziteaza si din inertie ne-am varat cu japca intre 2 grupuri organizate... nu aveam fata de chinezi dar nu ne-a tras nimeni de maneca sa ne intrebe cu cine suntem. Constructia Pantheon-ului a fost inceputa de Marcus Agrippa si era dedicat zeilor Venus, Marte si divinul Julius (conform descrierii din interiorul cladirii). Ideea construirii Pantheonului le-a venit lui Marcus si Augustus dupa ce au castigat batalia impotriva Cleopatrei si a lui Marc Antoniu (tot conform a ce e scris pe avizierul din cladire). Construirea minunatiei ii este atribuita lui Apolodor din Damasc cel care a proiectat si Columna lui Traian. Cladirea Pantheon-ului a fost renovata in timpul lui Hadrian si se pare imbunatatita fiindca daca vorbim despre posibilitatile tehnice ale perioadei, era imposibil sa construiesti in perioada lui Augustus o cupola cu diametrul de 34 de metri si cu o gaura de 9 metri in mijloc. Si nu numai dimensiunile uriase pun un semn de intrebare asupra formei constructiei originale, dar si ingineria folosita in realizarea ei. Se pare ca in data de 24 aprilie lumina patrunde in asa fel prin hubloul de sus incat lumineaza exact usa Pantheon-ului. De asemenea la solstitii si echinoctii lumina cade in anumite moduri. Noi am fost in Pantheon intr-o zi oarecare asa ca raza smechera nu a vrut sa ne arate ce poate, dar macar am admirat arhitectura care se pare ca e o provocare chiar si pentru zilele noastre. In secolul 7 dupa Christos Pantheon-ul a fost "convertit" la crestinism.


Pantheon-ul impreuna cu piata Navona fac parte din zona ce poarta numele de Campo Marzio (campul lui Marte). Piata Navona a fost initial, pe vremea imparatului Domitian, un stadion. Acolo se tineau intreceri diverse. Apoi s-au construit cladiri pe marginea ei si uite asa a ajuns din camp, piata in mijlocul orasului. In centrul pietei Navona, singura piata ovala, se gaseste fantana celor 4 continente sau fluvii (Fontana dei Quattro Fiumi), se pare gandita de Bernini fiul. Imediat in fata fantanii se gaseste biserica Sant’ Agnese in Agone. Exista o poveste interesanta despre fantana creata de Bernini si biserica inceputa de Rainaldi, continuata de Borromini si finalizata de fiul primului. Bernini si unul din cei 3 (spre rusinea mea nu am retinut care) nu prea se suportau si lucrand fiecare la un proiect aflat in imediata vecinatate a celui lucrat de "concurenta" au folosit acest lucru pentru a-si declara "dragostea". De aceea statuile celor 4 fluvii din constructia fantanii par a-si acoperi privirile sau a se uita in alta parte decat spre biserica, parca exprimandu-si dezgustul fata de stilul arhitectural in care e realizata. Stiu ca era ceva si cu fatada bisericii care exprima prin decoratiunile sale dezacordul fata de stilul arhitectural al fantanii dar nu am identificat elementele respective. Ca idee generala, in piata Navona se cearta doi arhitecti chiar si la foarte multi ani dupa disparitia lor din aceasta lume. Certati sau nu, atat unul cat si celalat au lasat patrimoniului universal lucrari superbe. Raurile fantanii din centrul pietei Navona sunt Rio de la Plata pentru continentul America, Gange pentru Asia, Dunarea pentru Europa si Nilul pentru Africa. Cele 4 reprezentari umanoide ale raurilor inconjoara obeliscul adus de imparatul Caracalla.


Piata Navona are alte doua fantani mai mici dispuse in ambele sale capete. Mai mici dar la fel de frumoase ca si fantana centrala. Sa dai ocol pietii, pe bicla... un vis daca nu ar mai fi inca "j"-de mii de turisti in piata.
In drumul catre Trastevere, cartierul de dincolo de Tibru, traversam piata Campo dei Fiori, care in ciuda numelui era folosita pentru executii, in centrul careia se ridica statuia lui Giordano Bruno executat de inchizitie pt erezia de a considera lumea infinita, si ne oprim sa admiram palatul Farnese care actualmente gazduieste ambasada Frantei in Italia. In piata Farnese se gaseste fantana pietei, aceasta fiind construita din pietre reciclate din baile Caracalla. La colturile cladirilor din piata Farnese ies in evidenta medalioane din piatra cu imaginea pictata a Fecioarei Maria. Aceste medalioane puse pe cladiri, la intersectii de strada sunt de fapt aducerea obiceiului rural in mijlocul orasului. Romanii de la sate obisnuiau sa ridice troite in cinstea Fecioarei Maria la intersectii de drumuri. Odata ajunsi in orase, acesti oameni si-au pastrat obiceiul iar troitele din intersectii s-au transformat in medalioane cu imagini pictate ale Fecioarei Maria (numite si Madonnines, adica micile madone).


Reprezentarile Madonnines erau echivalente cu mici locuri sfinte sub care erai protejat de orice raufacator... cumva ca atunci cand se ascundeau in biserici ca sa scape de cei certati cu legea... un fel de "safe spot" antic.
Traversam Tibrul pe Ponte Sisto nu inainte de a admira o frumoasa fantana dedicata adaparii animalelor.
Trastevere... cartierul de dincolo de Tibru (trans Tiberim in latina)... vechi carter nascut in afara zidurilor Aureliene si dezvoltat de pescari si marinari. De-a lungul timpului cartierul de dincolo de rau si-a format o cultura proprie datorata atat izolarii cat si populatiei pestrite. Locuitorii Trastevere nici nu se considerau romani sustinand cu mandrie ca ei sunt trasteverini.


Cartierul este un amalgam de stradute pitoresti, intortocheate si inguste, cu cladiri inghesuite una in alta de parca le-ar fi frig... cu flori si iedera curgand de la balcoane sau rasarind din caldaram, pavaj stradal valurit, uneori lipsa... si multe restaurante, terase si gelaterii... super gelaterii!
Ne pierdem pedaland pe stradutele inguste... urmam ghidul cu ochii plini de vraja cladirilor roscate sau gri-galbui, a plantelor de bougainvillea ce se apleaca peste drum, a magazinelor de familie cu vitrine colorate... fara sa stim ajungem in piata di Santa Maria in Trastevere. O piata mica, o fantana in mijloc, o biserica veche si piatra cubica sub roti. Biserica din piata este una din cele mai vechi biserici din Roma datand pe undeva pe la anul 300 dupa Chirstos. La constructia ei, asa cum romanii ne-au obisnuit s-a folosit o mare parte din piatra provenita din baile Caracalla si din templul lui Isis.
Nu am intrat in biserica (de fapt nu am intrat in nici o biserica sau muzeu pe langa care am trecut... exceptie Pantheonul unde am nimerit din greseala), ne-am continuat drumul prin povestea trasteverina pana la urmatorul pod peste Tibru, Ponte Palatino. De aici se poate admira isola Tiberina (in italiana), insula raului Tiber (in romana) sau Tiber Island (in engleza).


Insula pe care se gasesc spitale si un templu dedicat lui Aesculap se mai numeste si insula lui Aesculap. Bineinteles ca nu se poate ca singura insula a Romei sa nu aiba si o poveste. Romanii si-au dorit un zeu al medicinei... fiindca ei nu aveau si se pare ca ii simteau lipsa... asa ca l-au imprumutat pe al grecilor, Aesculap. Acest zeu avea si el un animal de companie... un sarpe. Cand romanii au adus din Grecia statuia zeului Aesculap, pe barca cu care transportau statuia se gasea si un sarpe. Nu stiu daca l-au luat ei cu japca de la greci sau reptila respectiva gresise ascunzatoarea dar... acest sarpe al zeului Aesculap, cand trecea barca romanilor agale prin dreptul insulei Tibru, a simtit nevoia sa paraseasca ambarcatiunea si s-a aciuat pe insula. Cum in vremea respectiva o astfel de actiune a unei necuvantatoare era in mod sigur un semn divin, romanii au considerat ca zeul medicinei doreste sa locuiasca pe insula. Au debarcat statuia zeului acolo unde acesta, prin initiativa sarpelui, daduse semne ca vrea sa fie preamarit si au construit si un templu in cinstea lui. Dupa templu a aparut si spitalul. Insula a devenit astfel un pol al medicinei romane si asa a ramas fiind folosita ca spital, punct de carantina si tot ce mai tinea de medicina timpurilor respective. Podul Palatin de pe care am ascultat povestile insulei, este podul nou. Podul antic, situat un pic mai jos pe rau a fost distrus in cursul unei inundatii in anul 1958. Actualmente din el se mai vad bazele picioarelor, napadite de iarba. Dupa povesti despre serpi purtatori de mesaj si despre forma de barca sau banana... sau ce mai doreste fiecare... a insulei raului Tibru, parasim Trastevere reintrand in Roma zidurilor Aureliene.
Pe Lungotevere dei Pierleoni si apoi pe via dell Portico d'Ottavia pedalam pana in piata dedicata victimelor holocaustului din cartierul evreiesc (asa cum e notat in turele de oras sau in ghidurile turistice).


In fata, vechiul templu evreiesc construit peste Portico d'Ottavia si in spate-stanga actualul Templu evreiesc, sinagoga din Roma. Portico d'Ottavia era dedicat surorii lui Augustus, Octavia, mama lui Marcello. In vremea crestinismului timpuriu, papalitatea nu aprecia populatia evreiasca a Romei asa ca i-au comasat oarecum intr-un cartier la periferia orasului, un ghetto (conform dictionarului on-line) inconjurat de ziduri. In acest cartier sarac evreii si-au croit viata si au dat o noua utilizare porticului antic transformandu-l in sinagoga. Odata cu trecerea anilor, dupa unificarea Italiei, cand biserica a pierdut din puterea politica si sociala, zidurile cartierului evreiesc au fost daramate si populatia reintrodusa in oras.
Printr-un pasaj secret, pe sub arcadele a doua cladiri, imediat in spatele templului evreiesc vechi, ajungem in Via della Tribuna de Campitelli, apoi in Via Montana si Via del Teatro di Marcello. Aici ne oprim. Peste parc se vede Teatro di Marcello. Fiul Octaviei si al lui Octavio, nepot al lui Augustus, Marcello si-a construit si el un teatru... ca nu avea... si suferea din cauza asta. Marcello l-a construit, in evul mediu romanii l-au transformat in fortareata inaltandu-l si acoperindu-i arcadele, iar in epoca Mussolini, acesta a dispus refacerea arhitecturii originale eliberand arcurile circului Marcello de caramizile fortaretei medievale.


Vico Jugario, via della Consolazione si via Monte Tarpeo ne conduc catre Campidoglio. De sus admiram Foro Romano cu toate ruinele ei maiestuoase inca, schite a ceea ce alta data era o zona aglomerata a Romei antice. Coloane albe, arcade batrane deseneaza forme geometrice bine definite sau se pierd in amintirea timpului scurs. Daca inchizi usor ochii si lasi energia pietrei sa iti spuna povesti, turistii ce acum calca piatra rotunjita de vreme se imbraca in togi albe si poarta sandale antice in picioare.


Urmam via di Campidoglio lasand in dreapta cladirea apasatoare a Tabularium si ajungem in Campidoglio sau Capitolium. O piata rotunda unde se gasesc Palazzo Nuovo, Palazzo dei Conservatori cu starea civila si Roma Capitale. In centrul pietei se ridica o statuie ecvestra reciclata. A unui imparat, Marc Aureliu. A fost pusa acolo de catre un papa cu exces de zel care a crezut ca este statuia Sfantului Petru. Roma Capitale are si ea doua statui pe fatada. Ambele reciclate din cladirile Romei antice si foarte antice. Fata in fata cu Roma Capitale se gaseste o rampa... fiindca altfel nu pot numi sirul de trepte foarte scunde si foarte largi, rampa strajuita de doua statui cu oameni si cai.


Senzatia pe care am avut-o cand eu, in varf, am privit strada ce serpuieste la baza rampei. Ca sunt un rege si statuile ce strajuie panta sunt paznicii mei de nadejde.
Cu senzatia regalitatii se incheie ziua de istorie.  Dar nu terminam definitiv cu istoria, a doua zi avem rezervat tur ghidat de Vatican, Colosseum si Forro Romano. Ne intoarcem spre Via dei Fori imperiali ocolind Roma Capitale prin dreapta ei pe o straduta in panta descendenta accentuata, Via Di S.Pietro in Carcere. Pedalam fara sa ne oprim pana pe Via Labicana 49. Ajungem la TopBike. Predam bicicletele... si castile. La final Daniele ne puncteaza fiecaruia pe o harta traseul urmat si punctele vizitate. De asemenea in functie de ce impresie si-a facut despre ce ne-am dori sa vizitam ne mai puncteaza locuri de belvedere sau restaurante. Informatii "din interior"... poate ca nu o sa ajungem sa le folosim, dar e placut sa iti dea cineva informatii despre punctele de interes.  Noi am incercat sa urmam sfaturile lui Daniele chiar in aceeasi seara (asa am vazut noi seara). Harta ramane la noi. Daniele ramane cu bacsisul. Cam 20 de euro de cuplu. Firma TopBike ramane in amintirea noastra ca o experienta dulce-amara, inceputa prost de baiatul de la receptie, reparata de ghidul nostru energetic si cu arta conversatiei in sange, restaurata complet prin politica hartilor pentru fiecare client.
Per total am pedalat 14 Km prin Roma, am stat la povesti vreo 2 ore jumate si ne-am deplasat aproape 2 ore cu ametitoarea viteza medie de 7 km/ora. 
Am dat roata Romei, am parcurs toate epocile istoriei romane, am fost martorii razboaielor, gloriei si intrigilor Romei... cu toate astea in fiecare moment de rememorare imi dau seama ca am trecut pe langa mii de comori ale istoriei, pe langa mii de povesti, fara macar sa stiu.
Sa vizitezi Roma si sa zici ca ai vazut tot... nici o sansa! Roma poate fi vizitata toata, fara frica de a pierde vreun monument pe drum, doar in google earth sau google maps... modul satelit.

PS: La TopBike exista si serviciu de inchiriere individuala pe ora sau pe zi a bicicletei. Nu stiu totusi daca as avea curajul sa inchiriez bicicleta si sa incerc sa supravietuiesc de una singura tumultului Romei.



Grazie Daniele, la nostra guida, per l'energia e le storie. Se andiamo nuovamente a Roma, andremo in tour con te. (hopefully google translate it corectly 😁)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu