Asa ca am cautat repede o terasa in Trastevere, recunoscut pentru restaurantele si terasele sale... ca de altfel si pentru stradutele inguste, multitudinea de plante cataratoare si istoria independenta.
Ora 18.00 la terasa in Trastevere... O chelnerita care nu prea stia engleza, un meniu afisat clar in fata terasei, puhoi de turisti pe alee, un solist-chitarist ambulant nu prea talentat dar insistent (s-a ales cu vreo 50 de centi de la mine ... nu aveam marunt iar el nu avea sa schimbe 😁)
Suntem chitre la mancare asa ca nu ne-am aruncat la mai mult decat oferta promotionala de 12 euro ... sa ne ramana si de bacsis la final. Si asa m-a saracit chitaristul stradal! De fapt am vrut sa vedem ce inseamna exact meniul ala asa vizibil promovat. A meritat ... fiindca tinem cura de slabire... altfel nu ne-ar fi ajuns nici pe o masea.
Dupa masa... plimbare de digestie. Pe strazi inguste, valurite, intesate de vanzatori la taraba ... divers colorati, artisti mai mult sau mai putin talentati, italieni iesiti la baute sau la agatat, turisti, cate o masina din cand in cand... probabil si alte categorii de "ocupatii liberale" dar nu am avut parte de ei.
Din loc in loc stradute linistite se desprind din tumultul cartierului turistic ducand spre nu se stie unde.
Trastevere, ca de altfel toata Roma, e afectat emotional profund de inundatiile produse de-a lungul timpului. Au insemnat pe peretii cladirilor nivelul pana la care a ajuns cea mai inalta apa. Si a ajuns destul de sus!
Peretii acestia vechi, unii poate inca de la inceputurile istoriei Trastevere, sunt creatori de atmosfera, povestitori de istorie, sustinatori ai prezentului . Linii drepte se inbina cu sinuozitatile bazoreliefurilor. Picturi murale (mai vechi sau mai noi, cu incarcatura simbolica mai mare sau mai mica) alaturi de caramida tencuita. Simboluri ale atat de multori epoci se impletesc si se suprapun in arhitectura Trastevere...
Cladirile nu sunt purtatoare doar de istorie, nu sunt moarte... ele sunt vii, sunt purtatoare de locuinte, magazine, terase... oameni.
Trastevere se termina asa cum incepe, in dreptul unui pod peste Tibru, dar de aici incepe Roma.
E aproape miezul noptii dar se pare ca meniul ne-a dat destula energie pentru a continua periplul.
Roma te cheama, te incita sa o descoperi, sa o intelegi... in orice moment temporal si spatial.
Istorie in umbre. Modernitate in lumini.
Monumentul Vittorio Emanuelle II,
Un pic de Piata Venetia,
Tabularium si Forro Romano...
... in linistea noptii povestesc in soapta. Piatra devine calda sub luminile proiectoarelor. Linistea e apasatoare. Zgomotul orasului a ramas undeva in amintire.
Pe la 3 dimineata ajungem si noi pe Via Cilicia. Ma dor picioarele pana si in locuri care nu credeam ca pot sa doara. Tenesii ard si umerii parca poarta pe ei intreaga istorie a Romei.
Bine ca nu imi e foame!
Somn usor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu